Fiecare cu jobul lui

Ca să evităm situații neplăcute atunci când vrem să organizăm un eveniment sau o campanie, cel mai bine ar fi să ne documentăm în legătură cu invitații sau speaker-ii, să știm cum preferă să fie prezentați, dar mai ales care este titlul pe care îl preferă în dreptul numelui. La cadrele didactice din învățământul superior este destul de clar, însă la reprezentanții media cum le spunem?

Dacă încercăm să delimităm clar termenii de blogger și jurnalist, găsim câteva diferențe evidente. Spre exemplu, jurnaliștii au domenii de activitate bine stabilite, iar prin natura jobului sunt obiectivi în articolele lor; bloggerii decid domeniile principale pe care se axează în conținut în funcție de public și sigur sunt subiectivi prin natura suportului pe care scriu.

Jurnaliștii au o facultate a lor, pe când bloggerii (rectificare) abia în 2009 și-au înființat o ,,Școală de blog” , iar diplomele cel mai probabil că nu pot fi co(u)mpa(ă)rate.

Dacă citim profilul unui jurnalist, care ulterior și-a făcut și un blog, la ocupație va scrie prima oară jurnalist, apoi blogger- asta în cazul în care are succes în blogosferă, ceea ce înseamnă că marea majoritate consideră că a fi blogger ori e un job alternativ, pe lângă alt job, ori că blogging-ul este un hobby, o pasiune sau o necesitate în profesia de jurnalist.

Pe de altă parte, în Statele Unite, bloggerii invitați la evenimente au ecusoane pe care este scris ”blogger”/ ”press”.

Bottom line is: cunoaștem diferența dintre bloggeri și jurnaliști, însă, ca specialiști în PR ar trebui să știm că mulți dintre jurnaliști, mai ales veteranii, au o atitudine aproape negativă față de bloggeri, au mândria lor și s-ar putea să fie indignați dacă sunt confundați sau puși laolaltă cu micuții mâncători de SEO.

Că tot veni vorba, mi-ar fi plăcut să merg la evenimentul ăsta și să observ detaliile.

Anunțuri

Cu cine ai vrea să o faci?

Să mergem într-o lume paralelă, în care toate evenimentele decurg după bunul nostru plac. Să zicem că suntem cei mai cunoscuţi bloggeri şi avem sute de mii de follow-eri. Să ne imaginăm că lumea ne ia în serios şi că firmele şi companiile vor să colaboreze  cu noi  prin advertising pe blog nostru. Aici vine marea întrebare?

Cu cine aţi alege să colaboraţi? În ce măsură aţi alege un brand pentru bani în defavoarea gusturilor voastre cu privire la acea companie?

Eu, spre exemplu, nu aş alege Danone şi campania „obiceiuri sănătoase” de la Activia pentru că nu îmi plac iaurturile, iar dacă voi ajunge să am probleme ca menopauzatele din reclamă mai târziu, probabil că îmi voi nega bătrâneţea şi voi trăi în depresie (asta dacă nu reuşesc să atrag un puştan care să mă „întinerească”).

În rest, cred că aş accepta să colaborez cu relativ orice companie. Mi-ar plăcea să am ads cu un conţinut de genul: metode contraceptive, mărire de penis, de sâni, teste IQ online, pantofi, cabinet de obstetrică şi ginecologie şi tot aşa.

Ca să revenim în lumea noastră, aş spune că cel mai probabil oricare din noi ar colabora cu tot felul de branduri, companii şi firme dubioase pentru că, în final, avem toţi nevoie de bani, problema este că nu prea avem public, suntem încă mici, invizibili şi mulţi dintre noi vom rămâne aşa în blogosferă.

În rest, keep on dreamin’! … sau n-am dreptate?

Dă în târfă

Campania online numită „Hit the bitch” a fost lansată în 2009 de către PR-iştii din Danemarca pentru a veni în ajutorul femeilor care şi-o luau la trei coaste de la soţii sau iubiţii lor. Din câte am citit, campania încă se desfăşoară, deci s-a transformat mai de grabă într-un site pentru danezii care vor să-şi descarce violenţa online. Ca să mă înţelegeţi mai bine am să vă povestesc pe scurt ce e cu site-ul ăsta: pe prima pagină apare o tipă cam speriată pe care poţi să o loveşti până îi dă sângele pe nas; partea freaky-cu cât o loveşti mai mult, cu atât devii mai tare şi mai gangsta, iar ea cade în comă ca o nenorocită care a avut tupeul să pună ochii pe tine.

Mi-e teamă să mă gândesc ce ar face românaşii ciobănaşii noştri dacă ar fi un astfel de site şi la noi, poate ar scădea numărul de crime de prin satele astea din cucuieţi, unde Ion o înjunghie pe Mărioara pentru că şi-a dat-o în cucuruz cu fratele lui.