I got a job for you!

Nu, din păcate e doar un job, mai bine zis, o idee pentru un job care, în mintea mea bulversată, vă v-a aduce profit.

Profit(pentru mine)= să profiți de cineva în orice mod cu putință.

Așa… să purcedem. Povestea acestui job începe cu o dezamăgire, desigur, toate ideile geniale vin dintr-un moment de kkt-literalmente.

Se făcea că îmi căutam perechea de cizme perfectă pe okazii, până când am dat de raiul din monitor, niște cizme maro, cu toc gros, dar nu prea gros, cu platforme înalte dar nu exagerat. era combinația perfectă dintre practic și genial. Mai comandasem înainte niște cărți de pe okazii așa că a apăsat cu încredere butonul „cumpără”. Tipul care vindea produsul avea un site, nu mai auzisem niciodată de el, adevărul e că era cam dubios, părea kitsch, manelistic și ca ieftin, dar nu la prețuri. În fine, am luat numărul de telefon, e-mailul și am așteptat cu o răbdare controlată să îmi vină dragostea.

Într-o dimineață cețoasă, taică-meu vine de la poștă cu un colet cam mic și sfrijit.Încercând că ignor ceea ce era destul de evident, am sfâșiat, practic, ambalajul până am dat peste ceva care poate fi numit cârpă. În pachețelul meu se aflau două materiale cu un imprimeu auriu lipicios și îndoielnic, sigilate de un celofan pe care scria ceva în chineză sau coreeană, nu știu sigur; însă, atât de colorate erau țoalele, încât puteau să fugă de acasă, să dezvolte o personalitate proprie, să termine facultatea de drept și să fugă cu circul.

Indignată, dezamăgită, dar mai ales terifiată la gândul că voi suporta morala specific părintească cel puțin o lună din cauză că am dat 200 de lei pe AȘA CEVA, am sunat la tipul-fostul proprietar al chinezăriilor care stăteau în fața mea și îmi bântuiau visele, i-am cerut explicații.

Va continua…

Anunțuri

Deviația strică reputația

Dacă tot au postat bloggerii feedback (aici mă refer în special la Andreea Ursu), de la Social Media Snow Camp, am să tratez tema reputației online plecând de la ce au spus câțiva dintre ei.

Victor Kapra zicea că „Social Media ar trebui să funcționeze pe principiul „știu pe cineva”. Da, dacă pornim de la ideea că cei care se aseamănă se adună, chiar și online, din click în click dai de cineva și cineva (dacă vrea) dă de tine,  în final nu astfel este determinată reputația; adică, nimeni nu te va categorisi pozitiv sau negativ în funcție de site-ul sau blogul care l-a trimis la tine, ci mai de grabă din profilul pe care îl construiești pe blog sau pe rețelele de socializare.

Cabral  spunea că „cel mai sigur mod de a-ți pierde followerii și fanii e de a te lăuda singur”. Nu neapărat, inegalabilul Charlie Sheen a postat pe contul lui de Youtube (Sheen’s Korner) câteva clipuri în care-fiind probabil fumat- s-a lăudat și s-a autoproclamat în toate felurile, plus că a mai băgat și câteva cuvinte urâte la adresa lui Chuck Lorre… și totuși nu și-a pierdut fanii, ba mai mult, anul ăsta stabilit un record mondial pentru cel mai scurt timp în care s-au înregistrat un milion de followeri la contul lui Charlie pe Twitter.

Chinezu l-a citat pe Socrate care zicea că ”Buna reputație înseamnă efortul de a fi mereu ceea ce vrei să pari că ești”; bun, asta e cu două tăișuri. De ce ai vrea să ”pari” cumva, ideea este să fii autohton, nu? Dar, dacă ai mari șanse să dai greș fiind adevăratul ”tu”?

Ceea ce mi-a atras atenția și m-a determinat să doresc să mă schimb puțin privind reputația online a fost o întâmplare nefericită în care cuvintele și pozele mele au fost percepute greșit. Da, e adevărat, scheletul din dulap ar trebui să rămână un secret, însă cum să mă cenzurez într-atât încât să nu îmi afecteze partea kinky a personalității mele, CUM?