Deviația strică reputația

Dacă tot au postat bloggerii feedback (aici mă refer în special la Andreea Ursu), de la Social Media Snow Camp, am să tratez tema reputației online plecând de la ce au spus câțiva dintre ei.

Victor Kapra zicea că „Social Media ar trebui să funcționeze pe principiul „știu pe cineva”. Da, dacă pornim de la ideea că cei care se aseamănă se adună, chiar și online, din click în click dai de cineva și cineva (dacă vrea) dă de tine,  în final nu astfel este determinată reputația; adică, nimeni nu te va categorisi pozitiv sau negativ în funcție de site-ul sau blogul care l-a trimis la tine, ci mai de grabă din profilul pe care îl construiești pe blog sau pe rețelele de socializare.

Cabral  spunea că „cel mai sigur mod de a-ți pierde followerii și fanii e de a te lăuda singur”. Nu neapărat, inegalabilul Charlie Sheen a postat pe contul lui de Youtube (Sheen’s Korner) câteva clipuri în care-fiind probabil fumat- s-a lăudat și s-a autoproclamat în toate felurile, plus că a mai băgat și câteva cuvinte urâte la adresa lui Chuck Lorre… și totuși nu și-a pierdut fanii, ba mai mult, anul ăsta stabilit un record mondial pentru cel mai scurt timp în care s-au înregistrat un milion de followeri la contul lui Charlie pe Twitter.

Chinezu l-a citat pe Socrate care zicea că ”Buna reputație înseamnă efortul de a fi mereu ceea ce vrei să pari că ești”; bun, asta e cu două tăișuri. De ce ai vrea să ”pari” cumva, ideea este să fii autohton, nu? Dar, dacă ai mari șanse să dai greș fiind adevăratul ”tu”?

Ceea ce mi-a atras atenția și m-a determinat să doresc să mă schimb puțin privind reputația online a fost o întâmplare nefericită în care cuvintele și pozele mele au fost percepute greșit. Da, e adevărat, scheletul din dulap ar trebui să rămână un secret, însă cum să mă cenzurez într-atât încât să nu îmi afecteze partea kinky a personalității mele, CUM?

Cu cine ai vrea să o faci?

Să mergem într-o lume paralelă, în care toate evenimentele decurg după bunul nostru plac. Să zicem că suntem cei mai cunoscuţi bloggeri şi avem sute de mii de follow-eri. Să ne imaginăm că lumea ne ia în serios şi că firmele şi companiile vor să colaboreze  cu noi  prin advertising pe blog nostru. Aici vine marea întrebare?

Cu cine aţi alege să colaboraţi? În ce măsură aţi alege un brand pentru bani în defavoarea gusturilor voastre cu privire la acea companie?

Eu, spre exemplu, nu aş alege Danone şi campania „obiceiuri sănătoase” de la Activia pentru că nu îmi plac iaurturile, iar dacă voi ajunge să am probleme ca menopauzatele din reclamă mai târziu, probabil că îmi voi nega bătrâneţea şi voi trăi în depresie (asta dacă nu reuşesc să atrag un puştan care să mă „întinerească”).

În rest, cred că aş accepta să colaborez cu relativ orice companie. Mi-ar plăcea să am ads cu un conţinut de genul: metode contraceptive, mărire de penis, de sâni, teste IQ online, pantofi, cabinet de obstetrică şi ginecologie şi tot aşa.

Ca să revenim în lumea noastră, aş spune că cel mai probabil oricare din noi ar colabora cu tot felul de branduri, companii şi firme dubioase pentru că, în final, avem toţi nevoie de bani, problema este că nu prea avem public, suntem încă mici, invizibili şi mulţi dintre noi vom rămâne aşa în blogosferă.

În rest, keep on dreamin’! … sau n-am dreptate?

Dă în târfă

Campania online numită „Hit the bitch” a fost lansată în 2009 de către PR-iştii din Danemarca pentru a veni în ajutorul femeilor care şi-o luau la trei coaste de la soţii sau iubiţii lor. Din câte am citit, campania încă se desfăşoară, deci s-a transformat mai de grabă într-un site pentru danezii care vor să-şi descarce violenţa online. Ca să mă înţelegeţi mai bine am să vă povestesc pe scurt ce e cu site-ul ăsta: pe prima pagină apare o tipă cam speriată pe care poţi să o loveşti până îi dă sângele pe nas; partea freaky-cu cât o loveşti mai mult, cu atât devii mai tare şi mai gangsta, iar ea cade în comă ca o nenorocită care a avut tupeul să pună ochii pe tine.

Mi-e teamă să mă gândesc ce ar face românaşii ciobănaşii noştri dacă ar fi un astfel de site şi la noi, poate ar scădea numărul de crime de prin satele astea din cucuieţi, unde Ion o înjunghie pe Mărioara pentru că şi-a dat-o în cucuruz cu fratele lui.

Don’t F..k a book! Facebook!

De multe ori mă gândesc la timpul pe care l-am pierdut făcând numai prostii (de tot felul :D), ba citeam nişte cărţi care nu aveau legătură cu materiile pe care le studiam, ba citeam numai articole freeky din care îmi culegeam inspiraţia pentru gândirea mea bolnavă ş.a.m.d (nu am mai folosit de mult abrevierea asta).

Apoi a apărut Facebook-ul, satana învăţăceilor de pretudindeni. Zic şi eu aşa… nu vi se pare că vă cam ispiteşte când ajungeţi acasă şi în loc să vă puneţi pe treabă, parcă mai de grabă aţi juca Sims Social, Farm Ville sau tot felul de crescătorii de porci virtuale prin care să devii fermierul sau grădinarul perfect (România chiar are potenţial în domeniul agriculturii…)?

 

 

Cum s-o faci în grup

Vă mai amintiţi orele de istorie din clasele mici, când învăţam despre triburile incaşe, dacice, indiene bla, bla? Ei bine, tribul are altă conotaţie acum, în terminologia PR-ului îndeosebi, cel puţin aşa scrie pe site-ul ultra frecventat de toata grupa noastră http://www.mindjumpers.com.

Cică aşa procedează companiile în ultimii ani: „cheamă” lumea pe la forumuri, pe la bloguri, îi invită la comentarii pentru ca mai apoi să creeze un fel de pastişă după toate ideile altora puse laolaltă şi încropesc idei şi proiecte de campanii care de regulă au succes.

Ideea e bună, plus că e mult mai plăcut în grup, de cele mai multe ori totul se termină cu bine, dar partea proastă e că la final cei mai breji sau mai sprinteni la minte îşi asumă meritele. 😛

Cum să o faci în PR

Nu sunteţi de părere că relaţiile publice seamănă puţin cu relaţiile sexuale?

Hai să luăm poziţia misionarului de pildă, parcă seamănă cu marketingul direct, pentru că sunteţi faţă în faţă, dar nu faceţi o treabă prea bună. Atunci cănd mai există şi preludiu care durează cel puţin 10 minute, după care urmează poziţii din acelea cu pus la perete şi pe birou, atunci facem advertising pur sau publicitate.

Dacă vorbiţi porno la telefon- un fel de phone sex- atunci ăla e telemarketing.

Dacă faceţi sex şi scoateţi sunete care reverberează până în celelalte camere, atunci aceea e recunoaşterea brandului.

Dacă mergeţi în oraş, luaţi cina, vă plimbaţi prin parc, luaţi lumânări (scârbos, dar cred că majoritatea fetelor preferă varianta asta), ajungeţi în pat, preludiul durează cel puţin 10 minute şi aveţi orgasm împreună, atunci toate astea reprezintă relaţiile publice.

Voi ce părăre aveţi?

Mulţumesc pentru inspiraţie http://andreeamarc.com/relatii-publice/