Deviația strică reputația

Dacă tot au postat bloggerii feedback (aici mă refer în special la Andreea Ursu), de la Social Media Snow Camp, am să tratez tema reputației online plecând de la ce au spus câțiva dintre ei.

Victor Kapra zicea că „Social Media ar trebui să funcționeze pe principiul „știu pe cineva”. Da, dacă pornim de la ideea că cei care se aseamănă se adună, chiar și online, din click în click dai de cineva și cineva (dacă vrea) dă de tine,  în final nu astfel este determinată reputația; adică, nimeni nu te va categorisi pozitiv sau negativ în funcție de site-ul sau blogul care l-a trimis la tine, ci mai de grabă din profilul pe care îl construiești pe blog sau pe rețelele de socializare.

Cabral  spunea că „cel mai sigur mod de a-ți pierde followerii și fanii e de a te lăuda singur”. Nu neapărat, inegalabilul Charlie Sheen a postat pe contul lui de Youtube (Sheen’s Korner) câteva clipuri în care-fiind probabil fumat- s-a lăudat și s-a autoproclamat în toate felurile, plus că a mai băgat și câteva cuvinte urâte la adresa lui Chuck Lorre… și totuși nu și-a pierdut fanii, ba mai mult, anul ăsta stabilit un record mondial pentru cel mai scurt timp în care s-au înregistrat un milion de followeri la contul lui Charlie pe Twitter.

Chinezu l-a citat pe Socrate care zicea că ”Buna reputație înseamnă efortul de a fi mereu ceea ce vrei să pari că ești”; bun, asta e cu două tăișuri. De ce ai vrea să ”pari” cumva, ideea este să fii autohton, nu? Dar, dacă ai mari șanse să dai greș fiind adevăratul ”tu”?

Ceea ce mi-a atras atenția și m-a determinat să doresc să mă schimb puțin privind reputația online a fost o întâmplare nefericită în care cuvintele și pozele mele au fost percepute greșit. Da, e adevărat, scheletul din dulap ar trebui să rămână un secret, însă cum să mă cenzurez într-atât încât să nu îmi afecteze partea kinky a personalității mele, CUM?

Anunțuri

Cu cine ai vrea să o faci?

Să mergem într-o lume paralelă, în care toate evenimentele decurg după bunul nostru plac. Să zicem că suntem cei mai cunoscuţi bloggeri şi avem sute de mii de follow-eri. Să ne imaginăm că lumea ne ia în serios şi că firmele şi companiile vor să colaboreze  cu noi  prin advertising pe blog nostru. Aici vine marea întrebare?

Cu cine aţi alege să colaboraţi? În ce măsură aţi alege un brand pentru bani în defavoarea gusturilor voastre cu privire la acea companie?

Eu, spre exemplu, nu aş alege Danone şi campania „obiceiuri sănătoase” de la Activia pentru că nu îmi plac iaurturile, iar dacă voi ajunge să am probleme ca menopauzatele din reclamă mai târziu, probabil că îmi voi nega bătrâneţea şi voi trăi în depresie (asta dacă nu reuşesc să atrag un puştan care să mă „întinerească”).

În rest, cred că aş accepta să colaborez cu relativ orice companie. Mi-ar plăcea să am ads cu un conţinut de genul: metode contraceptive, mărire de penis, de sâni, teste IQ online, pantofi, cabinet de obstetrică şi ginecologie şi tot aşa.

Ca să revenim în lumea noastră, aş spune că cel mai probabil oricare din noi ar colabora cu tot felul de branduri, companii şi firme dubioase pentru că, în final, avem toţi nevoie de bani, problema este că nu prea avem public, suntem încă mici, invizibili şi mulţi dintre noi vom rămâne aşa în blogosferă.

În rest, keep on dreamin’! … sau n-am dreptate?

Oh, no you didn’t!

Lari mi-a dat leapşa şi se pare că trebuie să spun care cred eu că e cea mai urâtă modalitate de a răspunde la comentarii negative.

Eu cred că depinde de situaţie; dacă postezi texte de rahat şi ai ceva ceva follow-eri, atunci cel mai probabil că ei vor reacţiona negativ sau cel puţin neutru, i.e. nu vor comenta deloc. Când asta se întâmplă, cel mai penibil lucru pe care l-ai putea face ar fi să îţi dai comment singur.

Dacă postezi texte cu teme delicate sau controversate, cu siguranţă vor fi două feluri de comment-uri, pro şi contra. Dacă ai noroc şi mulţi vizualizatori, se vor ataca unii pe alţii, dacă nu, va trebui oarecum să le dai replică la cei care depăşesc măsura-desigur trebuie să te asiguri că ai câştig de cauză. Cea mai urâtă situaţie ar fi cea în care începi să le-o tragi cu înjurături.

Când cei care comentează te atacă direct pe tine în comment, nu textele tale, atunci treaba e complicată. Pe de o parte tu vrei să araţi că nimeni nu face mişto de tine, pe de altă parte vrei să pari educat. Cea mai proastă mişcare pe care ai putea să o faci ar fi să îţi înşiri toate calităţile într-un reply, să te ridici în slăvi şi să te flatezi singur ca să îl faci să înţeleagă că eşti un zeu şi cum de şi-a permis să pună degetele lui de muritor pe tastatură şi să dea un asemenea coment lui alpha şi omega al blogurilor.

Cam atât mi-a venit în minte să scriu în legătură cu acest subiect.

Dau leapşa mai departe la:

Costel

Caius

Alisa

Iza

Relu

I, I follow…I, I follow!!!

De ce vă faceţi cont pe Twitter? Postaţi pe Twitter sau doar urmăriţi postările altora?

Dacă aveţi sau nu cont pe reţeaua păsăricii nu mă priveşte, nu îmi pasă, dar vă zic doar că un cont pe Twitter poate deveni un instrument folositor pentru PR-işti, iar colegii care au cont pot confirma sau măcar pot minţi de dragul ciripitoarei albastre :p

E simplu (credeţi-mă e simplu dacă şi eu m-am prins), dacă ştiţi cui să-i daţi follow veţi avea ştiri, evenimente şi entertainment  la botul calului şi nici măcar nu va trebui să vă daţi cu părerea, o vor face bloggerii, voi trebuie doar să citiţi, eventual să trimiteţi un comment şi tai, tai!

Nu zic să vă faceţi cont sau să deveniţi fani, zic doar că reprezintă un avantaj.

Don’t F..k a book! Facebook!

De multe ori mă gândesc la timpul pe care l-am pierdut făcând numai prostii (de tot felul :D), ba citeam nişte cărţi care nu aveau legătură cu materiile pe care le studiam, ba citeam numai articole freeky din care îmi culegeam inspiraţia pentru gândirea mea bolnavă ş.a.m.d (nu am mai folosit de mult abrevierea asta).

Apoi a apărut Facebook-ul, satana învăţăceilor de pretudindeni. Zic şi eu aşa… nu vi se pare că vă cam ispiteşte când ajungeţi acasă şi în loc să vă puneţi pe treabă, parcă mai de grabă aţi juca Sims Social, Farm Ville sau tot felul de crescătorii de porci virtuale prin care să devii fermierul sau grădinarul perfect (România chiar are potenţial în domeniul agriculturii…)?

 

 

Cum s-o faci în grup

Vă mai amintiţi orele de istorie din clasele mici, când învăţam despre triburile incaşe, dacice, indiene bla, bla? Ei bine, tribul are altă conotaţie acum, în terminologia PR-ului îndeosebi, cel puţin aşa scrie pe site-ul ultra frecventat de toata grupa noastră http://www.mindjumpers.com.

Cică aşa procedează companiile în ultimii ani: „cheamă” lumea pe la forumuri, pe la bloguri, îi invită la comentarii pentru ca mai apoi să creeze un fel de pastişă după toate ideile altora puse laolaltă şi încropesc idei şi proiecte de campanii care de regulă au succes.

Ideea e bună, plus că e mult mai plăcut în grup, de cele mai multe ori totul se termină cu bine, dar partea proastă e că la final cei mai breji sau mai sprinteni la minte îşi asumă meritele. 😛

Vă place păsărica? Daţi follow!

Ce ştim noi despre Twitter?

Pe site-ul http://www.twitip.com/twitter-versus-facebook/, Twitterul este descris ca fiind un hibrid între e-mail, messenger şi blogging.

Să fie chiar aşa? Din câte ştiu eu, nu sunt mulţi studenţi din anul nostru care utilizează puterea comunicării prin intermediul Twitterului; unul dintre motive ar putea fi structura cu care lucrează site-ul, nu ai prea multe poze, mai mult scris, ceea ce evident pare descurajant deja pentru multă lume. În dreapta ai tweeturi, following şi followeri, iar în stanga ai o bară în care poţi posta orice vrei tu. Sub asta ai toate postările pe care le-au avut cei cărora le-ai dat follow.

Care e ideea? Din ceea ce am ruminat eu şi ce m-am prins, Twitter este locul în care dacă dai follow nu înseamnă că eşti prieten cu acea persoană, chiar mai mult de atât, de cele mai multe ori dăm follow la branduri sau instituţii, la ziare şi reviste sau la programe TV.

Ideea este că cel mai interesant lucru la Twitter este reprezentat de faptul că nu trebuie să ştii nimic despre follower pentru că accentul este pus pe ceea ce followerul scrie.

Voi ce părere aveţi?

Contul meu de twitter: twitter.com/oanacondurache

sursa pozei:http://bravonet.ro/blog/10-conturi-fictive-de-twitter-la-care-trebuie-sa-dai-follow/2011/07/11/